For every ending - a new beginning

[Isabella River]

• Sunetul sec al tocurilor ei răsuna cu ecou pe coridorul pustiu. *tac-tac-tac* Se opri brusc și se uită în urma ei cu o privire ușor încruntată. Niciodată nu îi pedepsise pe cei ce hoinăreau prin Castel pe timpul nopții - pe cei pe care îi prinsese. Cel mai probabil pentru că și ea fusese la fel atunci când era elevă. Zâmbi și-și dădu ochii peste cap la acel gând - încă făcea asta, chiar în acel moment era în timpul nopții pe unul din coridoarele pustii ale Castelului Hogwarts, unde ajunsese furișându-se din Turnul Adulților.
  
  Liniștea începea să o pese tot mai tare, așa că făcu un pas în față doar ca să mai audă acel sunet gol al tocurilor. Atinse cu vârfurile a două degete peretele din dreapta ei și continuă să meargă, desenând valuri imaginare pe peretele rece.
  Își dădea seama că probabil acest obicei, nu numai al ei, ci a tuturor celor de la Hogwarts nu se va schimba vreodată - Castelul părea să aibă mereu secrete și o viață întreagă nu-ți putea ajunge ca să le descoperi pe toate, așa că ei continuau să exploreze noaptea. Cei norocoși nu erau prinși, iar cei prinși, nu se dădeau bătuți oricum.
  
  Ajunsă în fața ușilor masive de lemn, își înghiți nodul din gât înainte să intre în Marea Sală. Nu vedea rostul gestului ei - nu vedea rostul emoțiilor. Nu era nimeni acolo în afară de ea. Nimeni de care să se teamă sau de care să vrea să treacă neobservată. Era doar ea. Și totuși emoțiile erau aceleași ca în prima zi în care pășise în acea Sală.
  
  Singurele surse de lumină erau stelele și luna ce sclipeau pe "tavanul" Sălii. Isabella studie îndelung locul, înainte să-și scoată bagheta și să o rotească de câteva ori, iar câteva lumânări să se aprindă, plutind la nu mai mult de un metru jumătate de podea.
  
  Putea să retrăiască prima zi. Erau mulți elevi - cei mari se uitau zâmbind sau pur și simplu cu indiferență la cei mici, pe chipul cărora puteai să citești curiozitatea, dar găseai și un strop de teamă.