Not going to fight this

[Colin Hawkeye Rovson]

• Schimbarea i se paru atat de brusca, incat pentru o clipa lunga se uita zapacit la Aylee. Acum o secunda, fata radea si ii ciufulea parul intr-un gest ce lui i se parea fratern, iar o secunda mai tarziu, zambetul ii pieri de pe buze. Simti ceva strangandu-se dureros in interiorul lui, iar asta il facu sa se simta neputincios. Nu, asta nu era bine. Nu vroia sa o vada pe Viperina disparand iar in umbrele interioare. Nu. Trebuia sa reactioneze cumva.
  " Nu trebuie sa atingi pe nimeni..." repeta el ca un idiot.
  Ideea il facu sa inghete. Era vorba de ceva mult mai sensibil de atat? Era vorba de energiile ce se manifestau in jurul ei? Daca da, atunci sigur trebuia sa inceteze sa mai gandeasca chestii prostesti. Trebuia sa se calmeze si sa revina la veselia lui obisnuita.
  Fara sa-si dea seama, se apleca inainte pana cand ajunse sa-si sprijinea coatele de genunchi, lasandu-si mainile sa atarne aiurea pe langa gambele lui scheletice. Pe fata i se ivi un zambet mic si oarecum euforic, asa cum zambeste un copil atunci cand stie ca avea sa afle ceva ce-l interesa. Si cumva, asa era si acum, doar ca el trecuse peste faza infantila. Caracteristicile Casei Albastre luptau sa puna stapanire in mintea sa, iar el nu putu opri scanteia curioasa ce-i licarea in ochi. Vroia sa inteleaga. Sa-si dea seama cum putea sa ajute fara sa creeze senzatia de neputinta. Vroia sa actioneze din umbre, desi ii lipsea si tactul si indemanarea.
  Vorbele fetei il lasara sa atarne in ganduri.
  " Pai sigur pot spune multe chestii despre tine. Imi pari interiorizata si, din cine stie ce motiv, cred ca dai lupte cu demonii tai interiori. N-ar trebui sa faci asta cu dispozitia pe care o ai acum. Si da, poate ca nu pot spune ca esti trista, dar, de asemenea, nu pot spune ca esti vesela. Doar esti, dar uneori asta nu e suficient."