ādfȳr

[Julieta D. Thibault]

• Incepu sa rada pe faptul ca ii amintise de Rose si apoi probabil ar fi intrat din nou in visarile lui amoroase. Isi dadu ochii peste cap si continua sa mearga tinand bricheta aceea aprinsa, fiind constienta de faptul ca avea sa se termine odata si odata, insa se pare ca soimeanul era mult mai istet decat parea.
  - Bine, se pare ca te descurci mult mai bine ca mine la capitolul..supravietuire. Murmura ea dar apoi continua: Dar nu ti-o lua in cap, nu a fost un compliment. Spuse ea in cele din urma ca si continuare apoi rase si ii facu cu ochiul.
  Lua o gura mare de aer si il lasa pe el in fatza pentru ca sa lumineze calea, privi in jurul ei peretii umezi si isi stranse mai tare bluza pe ea. Frigul se instalase in tot corpul ei si probabil si al celor doi baieti.
  - Urasc cand sunt cu doi baieti..in locuri inchise. Spuse ea in cele din urma privindu-i pe amandoi, desi stia ca nu avea sa pateasca nimica. Se impiedeca de cateva ori si brusc calca gresit cazand in lacul de pe margine si se auzi doar un:"Aaa" si puf in apa! Se ridica de acolo si zise:
  - Sunt bine! Nu am nimic..cred! Daca unu din voi rade jur ca...veti ramane fara mostenitori.