ādfȳr

[Colin Hawkeye Rovson]

• Ii cazu falca atunci cand vazu ditamai pietroiul. Dar isi redresa repede expresia si zambi. Cateva cuvinte, o rotire de bagheta si totul avea sa mearga perfect. Asta desigur, daca magia si-ar fi avut rostul prin imprejurimile astea. Isi dadu un sut mental pentru ca uitase un detaliu atat de minor. Ar putea la fel de bine sa se apuce sa mearga in maini. La talentul sau si predispozitia lui pentru impiedicare, era tot ce-i lipsea. Eh, puteau oricand sa incerce prin varianta clasica, nu?
  Vruse sa-i dea Julietei torta, astfel incat el sa aiba mainile libere si sa-l ajute pe Asctir la impins. Singura problema o reprezenta faptul ca pana sa realizeze Hawk miscarea atat de complicata, barbatul deja inlaturase obstacolul din calea lor. Il privi perplex.
  " Cat de uman ziceai ca esti pentru dimensiunea noastra?" intreba Hawk incet.
  O lasa pe Julieta sa o ia inainte, inca aruncand priviri ocazionale spre Asctir. Da' ce era el? Un fel Popeye Carstic al dimensiunilor ciudate? Ramase intentionat ultimul care sa iasa, dorindu-si sa-si incerce putin muschii. Degeaba se impinse cu toata puterea in piatra; marinimia sa stancoasa nici nu se obosi sa se clatine. Oarecum lovit in orgoliu - mai mult decat i-ar fi convenit sa recunoasca - Hawkeye se intoarse spre ceea ce nu mai vazuse niciodata.