Small talk, big times.

[Raphael Olivier]

• Raphael ii zambi, si se gandi o clipa la intrebarea ei, desi nu-i raspunse imediat. Pana atunci, nu se gandise din perspectiva aceea, iar acum, ca tot aducea vorba, devenise el insusi curios asupra propriei naturi. Pana acum nu se mai intrebase de ce anume era asa si asa. Nu "filozofase" asupra acestei chestiuni, iar acum ii era destul de greu sa dea un raspuns clar. Nu vroia sa gaseasca un vinovat pentru natura sa, pentru ca nu exista nici unul. Existasera doar mai mult factori care contribuisera la prelucrarea personalitatii sale.
  "Probabil ca viata la Durmstrang, unde esti pe cont propriu, si nimeni nu da doi bani pentru ceilalti. Bine, exceptie fac cei care guverneaza in scoala. Tuturor celorlalti le e frica de ei, si vor sa le faca pe plac."
  
  Statu o clipa pe ganduri, dupa care continua:
  "Mi se spunea Zeu pentru ca eram unul dintre cei de care se temeau toti. M-am purtat foarte urat cu ei, insa cam asta trebuie sa faci ca sa nu fii jupuit de viu."