ādfȳr

[Julieta D. Thibault]

• Zambi privindu-i pe cei doi si ii multumi din priviri barbatului nou care miscase piatra de la loc, in mod clar nici acela nu era o fiinta oarecare ci poate in dimensiunea lor si ei aveau ceva gen ca si "magia" insa sub alta forma si sub alta denumire.
  Isi lua elasticul negru de la mana si isi prinse parul intr-un coc lejer, chiar daca afara nu era foarte cald insa nici foarte frig. Isi umezi buzele care erau crapate de la frigul din pestera si ramase total uimita, un satuc nu foarte saracacios insa frumos amenajat si in acelasi timp plin de veselie.
  Copii se jucau si alergau pe langa copaci iar femeile isi vedeau de treburile lor cu mancarea si curatenia. Iar barbatii carau lemne pentru foc si diferite chestii care doar ei le puteau face.
  Se intoarse brusc spre cei doi tineri si il privi pe Asctir usor nedumerita, insa acesta zambi cald spunand:
  - Acesta este satul nostru, unde locuim noi. Nu avem magie ca in lumea voastra, insa avem ceva in gen doar sub alta denumire, de care fiecare are parte. Haideti, va fac turul satului si apoi o sa aflam cum iesiti de aici sau cel putin o sa incercam. Murmura el si o lua in fatza. Cercetasa ajunse in dreptul soimeanului si zise:
  - Crezi ca e bine sa-l urmam?