lost in fights

[Ivy Thibault]

• O mică rafală mai puternică de vânt marcă apariţia partenerei lui Ivy. Lexie, ca de obicei, era o prezenţă cazuală, comodă, ce te făcea să te simţi în largul tău, orice ai face. Lui Ivy aproape că îi păru rău de ceea ce urma să îi spună. Aproape.
  
  Se ridică în picioare şi oferi lui Lexie un zâmbet strălucitor. Deşi rece în interior, nu voia să se despartă de fată cu tratate de război. Deşi ştia că asta era imposibil.
  Îmbrăcată lejer, era clar pentru toată lumea că orice ar avea Ivy de spus, Lexie nu avea să stea prea mult să asculte. Se ridică de pe bancă în semn de respect, pentru a o întâmpina.
  
  - Bună, Lexie, îi zâmbi ea. Mă bucur că ai venit ...
  Se întrebă cum să înceapă. Hey, Lexie, ştii, ca amănunt suplimentar, v-am trădat pentru Ronnie şi Guillaume. Sau, mai bine, Ştii, Lexie, le-am spus toate planurile lui Kurt pentru război celor din tabăra adversă. Să-l anunţi şi pe Kurt.
  
  Se hotărî că, orice ar spune, avea să-l aducă pe Kurt în discuţie cât mai puţin posibil. De când cu scandalul de după divorţ, Lexie nu vorbise nimic despre asta cu Ivy şi ea nu voia să experimenteze furtuna.
  
  Se întrebă de ce fata îi ţinea orbeşte partea lui Kurt. Ea nu vedea nimic din ceea ce îi făcuse lui Ivy ? Nu-i păsa ? Ea îi crescuse copiii înăuntrul ei şi el evitase să menţioneze acel mic detaliu cum că toţi copiii lui mor. Şi după ce faptul a fost săvârşit, el se asunsese ca un laş într-o cameră stupidă, lăsând-o pe ea singură, să se descurce cu tot.
  Nu voia să se mai gândească la asta.
  Kurt merita ce urma.
  Şi nu avea să fie absolut deloc plăcut.