Small talk, big times.

[Raphael Olivier]

• Raphael facu un gest din mana, in semn de "da, ok, cum spui tu". El fusese mereu persoana care trebuia temuta, si nu ar fi putut niciodata sa intre in pielea celui caruia ii era frica de ceilalti. Pentur ca el nu era asa. Avea o ciudata neinfricare care ii pulsa in vene, si probabil ca bongul lui nu s-ar fi transformat in nimic.
  "Beauxbatons? Serios? Scoala aia e pentru tantalai!" rosti el, incepand sa rada.
  
  Nu fusese niciodata acolo, si desi 'doica' lui dorise sa il trimita de prima data acolo, fiind locuitori ai Frantei, insa el se opusese cu vehement. Pana si numele arata cat de penibila si sofisticata era.
  "Am noroc ca Stephanie nu a avut mai multa putere asupra mea, altfel as fi fost si eu un mic fitos cu nasul in vant".