Child of light

[Fantine Tholomyes]

Simtise aceaa suferinta ca pe o fericire, o fericire oarba, care o ustura dar si o gadila in acelasi timp...nu era exact un cosmar, asa cum presupuse baiatul, fusese ceva frumos, in cele din urma...Cum presupuse baiatul?Hah!Care baiat!
Colin!
"Ce cauta el aici?" se intreba din nou cu repros Fantine atipita inca din cauza somnului, dar si a visului.
"Ahh..Inca visez" Se culca la loc, pe pietrele reci si ascutite, incercand sa adoarma cat mai repede, sperand ca "viziune" cu Colin sa ramana DOAR o viziune.
Respira greoi, avea mainile reci si inghetate, insa isi simtea obrajii arzandu-i, la fel ca si inima, care bataea tot mai tare si mai puternic.Era constienta, ca acolo, in spatele sau era baiatul care o iertase, baiatul care is sacrificase poate tot ce avea mai scump, baiatul care o intelegea si o sustinea, baiatul pentru care intelese in cele din urama ca simte mult mai mult decat o simpla prietenie.Se simtea o mizerabila, o nerusinata.Era vinovata, asta dulce fiind spus...El o iertase, chiar daca ea se purtase urat, foarte urat...Si focul ce ardea in sufletelul ei..il ura si pe el.Cat ar fi dat sa dispara sentimentul asta absurd, urat, pe care il ura, sentimentul ce ii mai adauga in subcondtient inca o bucatica de vina...
Se intoarse brusc, pentru a ii putea spune deschis ceea ce avea pe suflet, ceea ce realizase in momentul ala ca simte...ceea ce nu voia sa se intample in inima ei, era ceva involuntar...
...Cine poate controla iubirea?...
Cand ii zari figura, rosi, simti ca arde mai tare ca niciodata, insa vorbi...insa cu totul altceva decat ceea ce simtea:
"Ce cauti aici?De ce ma-i cautat?De ce ai venit?"
Nu reusi sa primeasca un raspuns ... Findca ceea ce se intampla in continuare o tulbura atat pe ea, cat si pe baiat...