ādfȳr

[Julieta D. Thibault]

• Privi usor confuza in jurul ei, nu stia daca sa mearga inainte si sa se increada in noul tip pe care il cunoscuse cu cateva ore in urma sau pur si simplu sa stea locului si sa astepte..o minune ?! Sigur nu avea sa faca a doua varianta, daca stateai locului in orice situatie sigur nu iesea nimic bine, mai ales cand te afli in alta lume. Deja incepea sa creada ca astfel de chestii dinastea ii erau destinate ei: Evul Mediu, Lumea asta, lumea vrajitorilor si lumea incuiatilor..deja erau prea multe si nu mai putea tine pasul cu ele, insa nu avea ce face.
  Isi sufleca manecile de la bluza si privi in sus, picurii de ploaie cadeau usor peste tinutul necunoscut cercetasei si soimeanului.
  Aproba din cap la ce spusese Colin si o lua in fatza lui mergand dupa barbatul care probabil avea sa le prezinte satul. Barbatul o prinse de mana si o duse intr-una din cabanutzele facute provizoriu evident si i-o prezenta pe fiica lui, apoi ii facu semn soimeanului sa ii astepte. Julieta intinse mana cu tanara, iar aceasta zise:
  - Adele, iar tu... Murmura tanara care nu parea sa aiba mai mult de 16-17 ani, era inalta, supla, cu parul blond pana la umeri si cu ochii albastri mari, o frumusete rara.
  - Julieta, incantata. Spuse si cercetasa in cele din urma apoi se uita spre hainele intinse pe un scaun.
  - Tatal meu mi-a spus sa iti pregatesc un rand de haine, iar asta e tot ce avem.Grai ea apoi arata spre scaunul cu haine.
  -Aaa...uhm, multumesc insa nu e nevoie. Dar se conforma si se imbraca cu hainele, arata ca in acele filme de actiune in care era ca o luptatoare, cizme lungi dar joase, lungi pana peste genunchi, o pereche de pantaloni negri stramti, o camasa neagra peste si o veste care ii se strangea in jurul taliei suple. Iar parul si-l prinse intr-un coc lejer, arata ca o adevarata razboinica. Iesi din cabanutza aceea si se uita spre soimean zicand:
  - Ei?