ādfȳr

[Colin Hawkeye Rovson]

• Privi infrant cum Julieta aseaza patura. Nu putea sa creada! El, un membru al Ordinului si un Ochi-de-Soim, un Vrajitor inainte de toate si un baiat in toata firea, fusese invins de o patura din alta lume. Deja planificase sa nege aceasta intamplare sau, daca nu avea incotro, sa intortocheze o poveste despre felul in care paturile din alte lumi erau vii. Afisa un zambet rusinos, dar de multumire, spre Julieta si se indrepta spre semineu pentru a se asigura ca focul nu avea sa se stinga curand.
  Cand reveni langa pat, se descalta de adidasi, lasandu-i exact acolo unde erau si se baga in pat, sufland in lumanarea alaturata. Camera se cufunda in semi-intuneric.
  " Da... Trebuie sa gasim o metoda sa plecam de aici cat mai urgent" Trase patura si statu o clipa in liniste, total incordat. Nu intelegea cum de piciorul lui stang era acoperit, chiar daca atarna din pat, dar cel drept nu, oricat de mare era patura. Se ridica in sezut si incerca sa remedieze situatia. " Patura asta e gresita" declara el, intinzandu-se la loc. " Somn usor, Juls"
  
  Colin se uita in tavan, numarand si numarand. Poate ca trecusera ore. El unul avea senzatia ca trecuse o vesnicie de cand nimeni nu mai zisese nimic. Nu se simtea deloc in stare sa doarma, desi era obosit. Mintea lui avea prea mult de lucru. Isi ridica incet capul, uitandu-se spre patul Julietei si intrebandu-se daca ea adormise. Ofta fara sunet si se ridica, azvarlindu-si picioarele peste marginea patului. Merse descult, pe varfuri pana in dreptul semineului si mai puse cateva lemne in focul ce se stingea. Apoi se ghemui pe podea, aducandu-si genunchii la piept si inconjurandu-i cu bratele, ramanand cu ochii atintiti in foc.