ādfȳr

[Colin Hawkeye Rovson]

• Era ca si cum cineva il strangula. Simtea ca nu poate sa respire. Naiba sa le ia de ganduri prostesti si senzatii aberante! Trebuia sa ramana in camera sa, in patul cald cu baldachin si sa-si omoare timpul cu cateva jocuri video. De ce nu facuse asta de dimineata? Nu ar mai fi fost acum aici!
  Nici macar nu se mai obosi sa se incalte, ci doar isi lua camasa pe care o purta peste tricou, grabindu-se sa iasa din casa pe urmele Julietei. Privelistea ce-l intampina il lasa fara cuvinte. Flacarile mari, furioase se ridicau in intunericul absolut al noptii, consumand tot ce le iesea in cale. Oamenii fugea disperati din calea atacurilor, iar Hawk injura cat de clar, blestemand intr-una faptul ca bagheta din buzunarul camasii era complet nefolositoare.
  Dadu sa o urmeze pe Julieta la dreapta atunci cand strigatul strident il zgarie pe creier. Se intoarse la timp pentru a vedea o fetita nu mai mare de sase ani alergand cat de departe putea de ruinele inflacarate ce se prabuseau in viteze ametitoare. Dar nu suficient de departe... Actiona din reflex, schimbandu-si directia si aproape alunecand pe iarba arsa. Nici nu stia cat timp trecuse pana cand o salta pe copila in brate, ferindu-se la randul lui de barne lemnoase in picaj. Se simtea ca un iepure prins in capcana atunci cand calea lui de intoarcere era blocata de flacari, asa ca Hawk se invarti pe calcaie, cautand disperat alt traseu. Fata doar isi impleti bratele subtiri in jurul gatului sau, acoperindu-si fata deasupra claviculei Soimeanului. Hawk isi elibera un brat, dand la o parte ramasitele arzande ale unui dulap si injurand iar cand se fripse. Insa calea lor era macar libera pentru moment, iar el se grabi pe urmele Julietei.
  Abia atunci cand linistea noptii acoperi aproape in totalitate nebunia din satul atacat, fetita din bratele sale incepu sa planga.