Never stop to love me

[Artimei N. Denver]

Poate ca nu ar fi trebuit sa se duca acolo, dar nu avea ce face ordinile erau ordine ele se executa nu se discuta. Stia asta nu din auzite ci din propria experienta de militar. Nu mai fusese pe acasa de 3 luni si cind revine bat si o misiune pe capul lui. Abia astapta sa ajunga acasa sa faca o baie firebinte, sa se relaxeze sa auda vocea mult iubita si mult dorita sa sa-si revada micuta pacoste sa o alinte sa se joace cu ea, totul parea minunat cind zbura spre casa, dar cum ajunsese la sediu totul se spulberase ca un castel de nisip in bataia vintului. Erau multe lucruri noi pe care el nu le stia acum lucrau in secret de minuta cu Devoratorii si trebuia sa treaca nu stiu ce testare.

Ajunsese la Azkaban cu entuziasmul 0 si pofta de munca shi mai joasa. Chiar nu intelegea de ce trebuia sa ia acea harta stupida cind mai fusese trimis un Devorator in acea misiune. Poate ca aceasta era o medoda inovatorie de ai face sa se imprietenesca? Dracu stie, oricum nu avusese prea multa discutie cu baiatul din celula. Era ceva de genul unui vechi prieten pe care il convingea foarte usor sa-i dea tot ce vroia. Intrase fara frica la el in celula stiind ca baiatul este un pic cam neputincios atita timp cit se afla acolo. In timp ca vorbea cu el auzise pasi pe holul lung, intunecos si rece. Se dusese intr-un colt indepartat al celulei in timp ce Damian se apropiase de gratii.

Un lung fior ii strabatuse intreaga fiinta cind auzise acea voce angelica. Si parul rosu ce iesea din gluga hanoracului il facuse sa aiba fluturi prin stomac. Se ruga numai ca Damian sa-si tina gura, si o va face atita timp cit se fala sub vraja Imperius pe care Arty o aplicase atunci cind auzise pasii pe coridor. Stia ca nu avea sa fie de bine daca se afla ca este acolo, in plus lui Arty nu-i era straina inchisoarea, nimerise si pe acolo, dar l-au eliberat repede din cauza lipsei de argumente ce demonstreaza vinovatia.