Never stop to love me

[Julieta D. Thibault]

• Isi dadu ochii peste cap si duse mana usor la tample masandu-se. Nu voia sa-si iasa din fire, nu intentiona asta. Insa daca era calcata pe nervi nu mai avea mult si strangula persoana care facea asta. Isi ridica privirea in sus ramanand surprinsa de faptul ca Artimei se afla aici, ce legatura avea el cu Damian? Nu il mai vazuse de trei luni, nu daduse un semn de viata si nici macar o scrisoare. Era gata sa-si verse si nervii pe el, insa se calma intr-un final dar inca clocotea de nervi in ea.
  
  Isi drese vocea si inspira aerul adanc si rece, zicand:
  - Gelos?! Ai disparut 3 luni fara sa spui nimica si te afisezi ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic ?! Si ce legatura ai tu cu Damian?.. Murmura ea privindu-l direct in ochi. Nu putea sa tipe la el, insa nu putea sa nu ii reproseze faptul ca nu ii spusese nimica. Macar sa-i fi spus "plec trei luni, vorbim dupa." sau ceva in gen, orice altceva sa stie ca era bine si in siguranta. Poate el nu isi dadea seama, insa ajunsese sa tina la el mai mult decat crezuse si orice lucru care il facea impotriva ei, ca pleca si nu ii spunea, de exemplu o ranea.
  -Sau stii ce? Las-o balta, probabil vei pleca ca si acum trei luni si nu vei spune nimic. Incheie cu asta cuvintele ei si dadu sa treaca pe langa el.