ādfȳr

[Julieta D. Thibault]

• Exact ce spusese el prima data patise si ea, ori cu Ema ori cu Callie. Cert era ca toti erau de la ODS si asta ii dadea suspiciuni, insa nu avea timp de facut pe cercetatorul ci trebuiau sa ajunga la padurea aceea. Se aflau intr-un camp deschis si in departare se vedea o intrare intr-o padure deasa, care parea infinita. Exact cum spusese Asctir, padurea infinita se pare ca se afla in fatza lor.
  - Hei, fiecare e frumos in felul lui. Iar eu sunt sigura ca o fata te-ar putea placea doar pentru umorul din tine, faci lumea sa se simta bine. Spuse ea zambind si ii facu cu ochiul, spusese adevarul.
  
  Isi umezi buzele in incercarea de a descifra ce scria pe o bucata de hartie gasita in sat, insa fara speranta. Intr-un final padurea infinita se apropia tot mai tare pana vazu tot tribul asteptandu-i. Fetita sari din bratele soimeanului entuziasmata:
  - Mami, mami! Iar apoi incepu sa-i povesteasca cum o salvase soimeanul de la flacari si toata povestea spusa de ea durase vreo zece minute. Asctir ajunse in dreptul lor si spuse:
  - Nu va putem multumi indeajuns pentru ca ati salvat-o pe Lola, dar va vom rasplati mai tarziu. Haideti, trebuie sa ne adapostim iar aici e iesirea voastra din tinutul nostru. Julieta incuviinta si ii facu semn lui Hawk sa o ia la pas.