Child of light

[Fantine Tholomyes]

Fiori...
Acum intelese si simtise pe propria piele, sau nu, pe propria burtica, teoria aripilor de fluturi in stomac.Se zbateau acolo, vrand sa fie eliberati, sa zboare, sa-si dea frau liber sentimentelor.Se simtea unul din ei, captiva in propriul sau corp.Isi incuiase sentimentele in inimioara ei mica si nu voia sa le dea drumu, gandindu-se ca ar face prea mare dezordine.Le tinea inchise, doar pentru ea.Nu voia sa para egoista, insa asa era mai bine.Zambi...Era totusi frumos sa iubesti...
Zambi...Soarele isi impletise razele in fibrele inimii sale, era scaldata in universul iubirii...Inima ii era flamanda de iubire..
"Soare in sufletul ei"...

"Huh!Era cea mai absurda intrebare pe care putea sa mi-o dea!" isi zicea Fantine...
Se blocase.Ce ar fi putut sai raspunda? " Da' uite ca m-am indragostit de tine Colin, draga, doar atat!" mai aiurea nici ca nu se putea, insa adevarul suna cam asa. Urat!..Dar totusi inebunitor de frumos!...
Ii era frica sa nu il striveasca si sa-l faca sa se simta vinovat, dar in acelasi timp se temea ca-i va ramane sufletul pustiit...Nu ii ramase altceva decat sa isi atarne sperantele in vantul destinului si sa il lase pe el sa-i decida soarta...Se putea bucura macar de prezenta lui, fara ca el sa stie, macar de unde venea atata bucurie...
Era o fata, in cele din urma, o diavolita...Hah!Una cuminte, insa...Profita sii ea de orice nimic...Traia din nimicuri...

"De ce crezi ca sunt macinata de ceva?...Chiar nu ma cunosti tu pe mine?Ahh!Ce mai prieten!" il privi siret cu ochii ingustati si cu un zambet jucaus...Nu se mai putu abtine si izbucni intr-un ras cristalin si dulce...