ādfȳr

[Julieta D. Thibault]

• Adele porni in fata uitandu-se din cand in cand ca sa fie sigura ca soimeanul se tinea dupa urmele ei. Nu mai stia exact drumul insa se ghida dupa instinctele care nu o inselau niciodata. Dupa cateva minute de mers se vedea in departare o casuta mica, mai bine zis o ciocioaba darapanata perfecta pentru o vrajitoare batrana, singuratica si mai ciudatica de felul ei.
  - Nu mai avem mult. Uite, se vede casa ei. Murmura tanara amazoana in timp ce se juca cu o frunza de pe jos, privi in sus. In curand avea sa ploua asa ca trebuiau sa se grabeasca.
  
  - Intru eu prima, apoi te chem si pe tine. Continua ea si intr-un final dupa minute bune de mers ajunsera in fata casei. Lua o gura mare de aer si batu la usa, usa se deschise incet iar pe un scaun se afla o batrana. Inainta langa ea iar batrana spuse:
  - Adele, cu ce motiv vi singura pe aici?
  - Nu sunt singura, am nevoie de ajutor. O prietena de a mea defapt..insa..Colin! Striga ea si apoi batrana isi dadu imediat seama despre ce era vorba.
  - Asezati-o pe tanara pe canapea.