stop and listen

[Ivy Thibault]

Colin&Nina

I'm on my guard for the rest of the world
but with you
I know it's no good ...

• Îşi dădu o şuviţă blondă din ochi cu capătul stiloului verde şi îşi sprijini aproape brutal bărbia de palma mâinii stângi. Cu ambele coate pe masă, părul încâlcit şi pe jumătate prins, pe jumătate desprins, înconjurată de hârtii şi cu pete de cerneală pe mâini, Nina încerca din răsputeri să scrie o scrisoare decentă. Tot ce îi ieşise până acum era Dragă Julieta,, ceea ce nu constituia încă o scrisoare suficient de demnă pentru a fii trimisă la poştă. Trebuia să o anunţe de ultimele evenimente, şi scrisoarea i se părea cea mai bună modalitate. Sau i se păruse. Acum două ore.
  Mototoli nervoasă şi foaia asta şi o aruncă în coşul deja arhiplin de lângă birou. Se ridică de pe scaun cu un geamăt exagerat şi se îndreptă spre oglindă, frecându-şi degetele de ceafa deja iritată.
  Ajunse în faţa oglinzii, ridică privirea, apoi se întoarse cu spatele şi fugii direct la baie. După ce se frecă bine de vreo patru ori cu săpunul cu miros de lavandă şi simţi că-şi dăduse jos cele trei straturi de jeg de pe ea, se îmbrăcă cu un halat pufos şi se înapoie oglinzi.
  Îşi uscă părul repede şi ignoră claia creaţă rezultată. Îşi alese nişte blugi, un tricou alb şi un hanorac negru şi o pereche de ghete (se simţea monocromă azi) şi le întinse pe pat cu gândul să se îmbrace. După ce se spălă pe dinţi în timp ce îşi trase blugii pe ea şi reuşise să şi-i păteze cu pastă de dinţi, se enervă de-a binelea, făcu câteva crize în camera ei, astfel încât perna şi cearşaful erau acum pe jos şi îşi alese o pereche de pantaloni albi, pe care ştia sigur că şi-i va murdări în curând.
  După ce se găsi în faţa uşii, curată, îmbrăcată, cu părul prins într-o coadă creaţă de cal, o salută pe Hope, care doar îşi ridică o ureche somnoroasă şi ieşi din casă, pe jumătate mulţumită.
  Închise uşa şi ieşi pe aleea din faţa casei, ascunzându-şi mâinile sub mânecile hanoracului. Cu toate strădaniile ei, tot ce reuşise era să decoloreze puţin petele de cerneală albastră.
  Dispăru din faţa casei izolate şi Apăru în faţa Ceaunul Crăpat. Intră înăuntru acompaniată de un sunet de clopoţel, îl salută pe barman şi trecu înspre Aleea Diagon.
  Nu erau mulţi oameni, însă destui ca Nina să se piardă prin mulţime, cu mâinile în buzunare şi capul înalt şi blond ieşind la iveală prin orice cotlon.