the silence is slowly killing me

[Will O'Shea]

• Lily nu reuşea să o privească pe Lexie în ochi şi se simţea foarte ciudat. Voia să plece de acolo şi să nu recunoască niciodată că se întâmplase ceva aici la care ea fusese martoră. Nu mai ştia de ce voise atât de tare să vândă lănţisorul şi de ce voise să se pună în pericol pentru asta.
  
  Acum, Lexie o mustra fără cuvinte şi Lily simţea asta, chiar fără să o privească în ochi. Îşi încrucişă mâinile la piept. Viperina nu o vedea pe Şefa ei de Casă ca şi o persoană demnă de acel titlu. Mereu i se păruse slabă şi naivă şi crezuse că nu era potrivită conducerii. Cu toate astea, avea unele calităţi pe care nu putea să nu i le recunoască.
  
  Se bucură să audă că Frank avea să se facă bine şi fu extrem de uşurată să îl audă glumind. Atât de uşurată încât parcă ar fii vrut îi strângă pe amândoi în braţe. Cu toate astea, simţea că nu putea să mai stea acolo nicio secundă. Voia să scape, să fugă departe şi să nu se mai întoarcă niciodată înapoi.