Child of light

[Fantine Tholomyes]

Incerca sa-si aminteasca ce se facuse cu casa in urma accidentului si in urma risipirii tuturos membrilor familiei in diferite parti ale lumii, insa amintiri legate de aceasta nu avea.Abia isi amintea ce se gasea inauntrul ei, ce mobila si ce odai, luminoase sau mai putin...Pe el insa il tinea minte perfect, ca in noptile cele mai frumoase de iarna, cu luminite decorat, cu crenguta de brad asezata alaturi si lumanari mirositoare, semineul cu foc jucaus si vesel, care ii strangea pe toti laolalta fericiti...Dupa ce se "mutase" la orfelinat, in pofida faptului ca ar fi putut sta cu bunicii sai, Fantine nu mai calcase pe-acolo.Stia doar din auzite ca mica casuta de pe strada "Hunter 37" era scoasa la vanzare, insa putine erau sansele ca sa fie cumparata de cineva.Cine se mai interesa pe vremea aceea de casute vechi si simple, mult prea simple pentru o Londra atat de mare si o lume atat de sofisticata...
...Usa se dadu usor spre perete , iar in fata sa aparu o batrana draguta, cu ochi albastri si buze subtiri.Purta un cardigan roz-pal, foarte amuzant in viziunea Fantinei...Batrana o privi neincetat analizandu-i fiecare trasatura a fetii, fiecare particica din chipul ei, de parca incerca sa gaseasca vre-un indiciu pentru a-si da seama cine era fata.Fantine ii privea haina roz fara a atrage prea mult atentia la miscarile batranei.

"Buna zi..." chiar in acel moment fusese ntrerupta de batrana care ii facu cu mana, poftind-o inauntru.Fantine urca cele doua treapte ce o desparteau de femeia in varsta si intra, simtind parca atata confort, simtindu-se ca acasa, ca un "fiu ratacitor"...Batrana ramase in spate, scoase capul pe usa, privi in dreapta si in stanga, ca pentru a intelege daca le vazuse cineva si inchise usa de dinaundra, incuind in lacat.Asta i se paru destul de straniu fetei, insa incerca sa uite, savurand din senzatia dulce a reintalnirii, casa fiind ca un suflet comun al celor patru din familia ei.Acum era doar a celor doi-a ei si al tatalui sau.Daca ea era acolo, insemna ca si cealalta jumatate a sufletului era pe-aproape...Simtea ca facuse bine venind aici...
Ramase la fel... aceiasi pereti vopsiti in verde, insa inoiti si frumos ingrijiti, acelasi mic culoar ce ducea spre camera sa, iar in partea dreapta o biblioteca, alaturi de un vechi semineu... Draperiile erau schimbate, noi si curate aducand mai multa prospetime si caldura.Cateva desene de-ale sale din copilarie, atarnatepe perete, alaturi de o fotografi veche de familie...
Prea multe ramasite, prea multe amintiri!De ce toate acelea erau inca acolo?De ce batrana pastrase toate acestea?...Era sigur o batranica draguta si sentimentala care astepta poate pe cineva sa vina sa le ia, poate ii era mila sa arunce la gunoi atatea amintiri!Sigur asta era!...
Totul parea asa cum vazuse ultima oara...insa in locul mirosului de portocala imbibat in peretii casei din amintire, se simtea un puternic miros de pisica.De dupa fotoliul din fata semineului aparu si dovada: o pisica alba indrazni sa ii treaca pe dinainte si incepu sa se joace bland printre picioarele ei.Ura pisicile, insa pe asta pur si simplu incepu sa o adore.Se apleca si ridica animalutul de pe podea, facandui loc in bratele sale.
...Isi aminti detaliul cel mai important de care uitase cu desavarsire: Batrana.Se intoarse brusc, intimidata, ca si cum ar fi vrut sa isi ceara scuze pentru atata degajare, ca un copil ce roaga iertare pentru purtare necuviincioasa...Batrana nu se mai satura sa o priveasca, partrandu-si zambetul cald pe buzele-i mici...