Child of light

[Colin Hawkeye Rovson]

• Se propti in usa, rugandu-se din tot sufletul sa tina. Pentru o clipa totul a fost suspendat in nemiscare.
  Zdruung!
  Ceva se izbi de usa de partea cealalta cu suficienta forta incat clanta sa vibreze violent. Hawkeye se infipse in calcaie.
  Zdruung!
  Soimeanul se stramba, blestemandu-si zilele pentru prostia sa. Nu trebuia sa vina inapoi; fusesera atatea semne pe care le ratase. Iar acum statea proptit in usa, incercand sa tina afara lupul negru. Si il ingrijora faptul ca in fata nu avea decat camaruta intunecoasa ce-l despartea de padure.
  Zdruung!
  " Oh, pe barba lui Merlin! Ai un cadavru acolo! Mananca-l!" urla Colin cu o furie disperata in glas.
  Facu rapid cateva calcule si isi stranse bagheta in maini. Trase cu putere aer in piept. Acum ori niciodata! Se dadu la o parte din usa si se grabi sa o blocheze cu cat mai multe vraji posibil. Puse scuturi, vraji de intarire, vraji de alimentare si orice mai stia care i se parea folositor. Se uita inspre peretele opus si repeta procesul. Bun, pentru moment avea sa fie in siguranta. Cineva o sa-si dea seama ca lipseste. Cineva o sa se prinda. Mai ales acum, dupa noaptea petrecuta in frig si dupa intamplari din care se intorsese cu o mana rupta. Ema probabil va vedea ca nu e in camera sa. Da, cineva va stii unde sa vina. Insa nu se putea baza pe asta. Trebuia sa gaseasca solutii de unu singur.
  Se retrase intr-un colt, adapostindu-se langa masa firava unde gasise cu o zi in urma biletul. Biletul! La naiba! Era inca in tunel, pus intre paginile cartilor. Nu conta. Nu mai conta. Abia scapase si nu avea sa se intoarca pana cand nu va fi complet sigur pe fortele sale. Respiratia i se accelerase, asa ca acum incerca sa se calmeze, reamintindu-si constant faptul ca avea de facut verificari. De scapat, scapase pe moment de lupul negru. Da, tricoul fusese sfasiat in proces, dar incepuse sa se obisnuiasca cu ideea. Ridica materialul, cercetandu-si cu atentie abdomenul. Exceptand trei dungi rosiatice, putin iritate, nu era nicio paguba facuta. Ok, o mica zgarietura de lup. Ieri o patise mult mai zdravan. Ieri sangerase pana cand ajunsese sa fie anemic. Cumva, vraja pe care o facuse cand transferase energia patronusului sau pentru a trezi 'lupul' din Fantine avusese ceva efecte asupra corpului Soimeanului. Se tinuse pe picioare si reusise cumva sa rezolve primul ajutor.
  Acum era pur si simplu obosit. Lipsa unui somn odihnitor, grija constanta, stresul adus de evenimentele recente si traumele emotionale la care se trezise supus - fie ca constientiza sau nu - incepeau sa-si spuna cuvantul. Trebuia sa ramana calm. Se ghemui langa perete, isi aduse genunchii la piept si isi ingropa fata in brate, acompaniat de bubuiturile produse de fiecare data cand lupul negru se izbea de usa. Si nu regreta nimic. Si nu-l mai interesa. Povestea asta avea sa se termina prost. Pur si simplu stia. Pentru ca se daduse batut. Pierduse. Se scosese din ecuatie.