Child of light

[Fantine Tholomyes]

Varcolacii erau creaturi deosebite, inafara de capacitatea de a se transforma in lup, inafara de suita de simturi super-dezvoltate, intre acestia se stabilea o conexiune incredibila ... Isi puteau simti trairile si citi gandurile, doar daca erau atasati de varcilacul dat.Era mai mult decat o simpla inrudire...Era ceva inexplicabil, o retea de idei si framantari, de ganduri, de actiuni ce ii unea...
Visul era si el mai mult decat un simplu zis.Nu mai avuse niciodata o asemenea viziune, fiindca era sigura ca "viziune" putea sa ii zica.Ascundea o farama de deja-vu si o puse in postura lupului atacator, chiar daca de la inceput era un simplu martor.Trairile lupului negru erau atat de clare, le intelegea perfect, facand-o sa se transforme intr-o sosie a atacatorului, sau o parte din el...Nu putea sa-si explici nici macar ea acele simptome, insa stia sigur ca ceva nu era bine acolo...
Mai era si Colin, iar asta o facu sa se ingrijoreze din ce in ce mai mult.Simtea visul ca pe ceva real, unirea acestor doua elemente: Lupul negru"frate al sau" si Colin, cel pe care il iubea, nu era deloc pricinara...
Trebuia sa lase orgoliul deoparte, era prea copilareasca toata comportarea asta a ei...Era momentul cand incepu sa regret ca plecase, in pofida convingerilor de aseara...Plecase, insa nu se gandise la ceea ce era cu adevarat important, viata lui Colin.Daca cei trei se intoarsera anume la el, pentru a se razbuna pentru plecarea fetei, adica a ei, fiindca de ea aveau nevoie...I se construise in gand inca in ziua aceea o conceptie ciudata, de care era mai mult decat sigura...Credea ca cei trei aveau nevoie de ea, in loc de "momeala" care ar atrage pe tatal sau in acest joc, acesta fiiind interesat mai presus de toate de salvarea ei...
Nu mai era timp de pierdut, trebuia sa lase mandria si copilariile la o parte si sa se intoarca acolo de unde pornise totul, acolo unde se varsase prea mult sange...
Era ora 1.00 de noapte...Incerca din rasputeri sa scape de batrana, care sigur ar fi oprit-o sa mearga la ora aceea unde isi propuse, mai ales ca seara trecuta fusese atat de ciudata, si nu primise nici o explicatie la toate intrebarile Fantinei si la sosirea ei neasteptata...Asta se transforma in cea mai grea misiune, un varcolac te-ar recunoaste, ti-ar simti mirosul de la orice departare, chiar daca e in forma omului...
Reusi sa ajunda la usa de la intrare, cu mare usurinta, in pofida celor cateva scartaituri de usa si podea...Batrana o auzise, sigur, insa o lasase sa plece anume din faptul ca o iubea, nu voia sa se transforme si pentru ea intr-un "jandarm", la fel cum facuse cu tatal acesteia...
...Ii trebuiau mai mult de doua ore ca sa ajunga in margine aceea de padure, acolo unde sfarsea tunelul, era mult prea mult, avea nevoie de ceva rapid, pentru a sti daca era totul in regula cu Colin....Patronusul era singura scapre.Trebuia sa trimita "lupul sidefiu" care sa-l gaseasca si sa- gasesca pe baiat...
Cu amintirea fusese simplu, era o amintire pe masura, cea mai frumoasa, poate.Ii aparu in minte din nou acea seara in pestera intunecata, alaturi de Colin, si amintrea aripilor de fluturi...
Din varful baghetei tasni firul sidefiu ce prinse forma unui lup de gheata si lumina care se pierdu in ceata aventurandu-se spre tunelul secret...
Lupul Fantine galopa spre aceeasi destinatie...