innate warriors

[Klaus Lovel]

• Inghiti in sec, de ce mereu trebuia sa aprofundeze acele cuvinte "moartea tatalui", poate pentru ea nu fusese asa dureros. Nu avea de unde sa stie ce simtea ea, insa el nici macar nu fusese la inmormantare. Nu suporta sa-si vada tatal la 50 de metri sub pamant, nu putea suporta gandul ca el nu mai era. Nu era pentru el ceva nou sa piarda o persoana draga, pierduse pana acum doua persoane dragi, insa tatal lui fusese mai mult de atat.
  
  Se intoarse spre Agnes si ajunse drept in drept cu ea, ridica degetul aratator gesticuland si zicand:
  - Eu.. Spuse el dand cu pumnul intr-unul dintre peretii unei cladiri facandu-si o rana destul de vizibila, insa o ascunse repede continuand:Las-o balta. Nu mai pomeni de moartea tatei, sau mai bine nu mai pomeni nici de mama. De cand a murit tata ea a incetat sa mai fie mama mea, singura mea familie esti tu.
  - Acum, mai avem nevoie de bucata cealalta de harta, iar bucata aceea se afla la Dimitri. In planul meu, a fost ca in seara asta sa ma indrept spre Rusia la el, insa..cert e ca nu o sa ma insotesti.