ādfȳr

[Julieta D. Thibault]

• Batrana se sperie cand il auzi pe Rovson cum vine ca un apucat si incepe sa urle. Se uita incruntata la el facandu-i semn sa vorbeasca mai incet, peretii aveau urechi iar ea nu voia sa-si faca probleme de pe acum.
  - Ma bucur ca ai fost matinal domnisorule Rovson, insa am nevoie si de plantele lui Adele. Murmura batranica luand din mana frunzele si asezandu-le intr-un cazan mare cu apa fierbinte.
  Adele se duse la marginea padurii infinite si incepu sa culeaga frunzele de care avea nevoie luand pe rand cate o frunza pentru a nu strica ingredientul final, insa pana la urma le indesa intr-un cos si merse in graba pana ajunse la coliba.
  - Le am! Le am! Spuse ea disperata punand cosul pe masa si zambind satisfacuta. Batranica incepu sa rada, spunand:
  - Voi tinerii din ziua de azi.. Lua din cosulet planetele si le puse in cazan incepand sa le mestece pana se facura ca o pasta, o pasta de culoare crem care mirosea a flori de primavara. Lua putina pasta pe o bucata de lemn si apoi o dadu pe Julieta pe frunte cu ea, spunand:
  - Ar trebui sa-si faca efectul in douazeci de minute.