|
14 Nov 2012, 16:47
|
|
Colin Hawkeye Rovson
|
Posts: 1,193
RP Posts: 1075
Joined: Oct 2010
Reputation:
325
Casa: Niciuna
Galeoni: 1589
Animal: Bufnita - "Miremel"
|
|
- Isi inchise ochii si se bucura de raceala bine venita a mainilor fetei. Aveau un efect instantaneu. Aveau un efect asemanator iernii, iar lui ii placea iarna. Era anotimpul lui preferat. O particica mica a mintii sale se gandea la cat de bizara era situatia. Fantine era o fata-lup, iar sangele ei era aproape acelasi lucru cu focul. Pielea ei trebuia sa arda precum soarele la atingere. Ea trebuia sa aiba insasi energia vietii inchisa in caldura interna, in timp ce, prin comparatie, el trebuia sa fie aproape de un mort. Un mare cub de gheata. Asta trebuia sa fie el. Un cub vioi si alunecos, dar rece. Asa ca i se paru dubios cum de totul era exact pe dos. Cum de pielea lui fierbea, in timp ce a ei ramanea rece, impecabil de rece, asemenea zapezii.
Simti ca ceva se schimba si ca ipostaza curenta deschidea noi portite spre parti nestiute ale propriilor universuri. Pentru ca Fantine nu mai intampinase un Hawkeye plangacios, iar Colin nu mai intampinase o Fanty materna si protectoare. Era amuzant. Era amuzant pentru ca situatia parea sa fie exact pe dos. Era... Era nenatural, dar totusi parea la locul potrivit. Realiza pentru a mia oara ca, indiferent de relatie si de grad, avea sa tina la fetiscana roscata pana la finalul zilelor sale. Pentru ca Fantine devenise o prioritate in viata sa si foarte putini reuseau sa aiba un astfel de statut. Deoarece el stia o gramada de lume, dar il interesa de foarte putini cu adevarat. Pentru ca era nou si totusi vechi. Pentru ca era curios.
Simti atingerea delicata a sarutului plantat pe fruntea sa, insa ramase nemiscat. Se temea ca un raspuns venit din partea lui - indiferent de natura - nu ar face altceva decat sa ingreuneze lucrurile. Iar el nu vroia asta, pentru ca nu vroia sa stie ca Fantine avea sa plece iar hai-hui pe undeva. O auzi pasind, indepartandu-se, dar tot nu-si deschise ochii.
" Mersi" rasuna intr-un final vocea sa, grea, ca de plumb, dar cu o urma de zambet. Si cumva, stia ca prin acel unic cuvant spusese tot ce mai trebuia adaugat.
Isi sterse fata cu mainile si afisa un zambet mic si prostesc. Se ridica in picioare, incercand sa fie cat de vioi si tipic putea.
" Spuneai ca ai avut probleme... Ce s-a intamplat?" intreba, pentru ca trebuia cumva sa-si reintre in rol.
![[Image: tumblr_mghoqjdBsa1qd4vaho3_250.png]](http://25.media.tumblr.com/3c6868dc062ab272954895bf5d6153e3/tumblr_mghoqjdBsa1qd4vaho3_250.png)
I have nothing to confess – except that I have nothing to confess
Minds Rule Might
|
|
Users browsing this thread: 1 Guest(s)
|
|