innate warriors

[Agnes Marie Lovel]

• Uneori, fratele ei o scotea din sarite. Ii lua mana intr-ale ei, trecandu-si degetele pe suprafata rozalie.
  " Vorbesti prostii." i se adresa roscata. Privirea ei ar fi fost destul de amenintatoare daca ar fi ridicat-o spre Klaus, as aca renunta la idee, dand drumul mainii lui dintr-ale sale.
  De obicei nu-si prindea parul in cozi de atat de stranse; Indesa pelerina cea neagra intr-o geanta, si-si scoase caciulita cea mov, crosetata. Isi strecura mana pe antebratul lui Klaus, mergand asa o parte din drum. Nu avea o destinatie. Doar o mica escapada de la misiune.
  "Nu ar trebui sa ma consideri singura ta familie. Sunt atatia oameni in jurul tau care tin la tine, insa esti orbit de durere incat sa vezi asta. Deschide ochii si vezi cine iti este cu adevarat prieten. Chiar daca mama nu a venit la inmormantare, asta nu inseamna ca nu ne mai este mama. Nu fi fraier! Mama inca ne iubeste, desi nu ne-a mai aratat asta de cand am parasit-o!"
  Isi incrucisa bratele la piept si isi intoarse privirea inainte.