Child of light

[Fantine Tholomyes]

Isi luase o pozara de pe suflet, se simtea libera si proaspata, cu constiinta curata.Colin fusese un bun ascultator si totul paruse a fi mult mai usor decat isi imaginase...Erau adevarate vorbele baiatului si stia sigur ca exista o legatura mult mai mare decat cea de rudenie dintre ea si batrana din casa de pe Hunter 37...
Era o legatura a doua suflete de lup, a doua destin.In esenta, se contura acelasi destin in ambele cazuri...Foc...25 perechi de cromozomi..Singuratate ...
Trebuia sa se intoarca, evident..Totul fusese atat de straniu, prea grabit, iar timpul facuse inadins ca intalnirea aceea frumoasa si cu totul deosebita sa dureze atat de putin.. plecarea atat de precara incepura sa o apese, sa o preseze ca o piatra pe inima.Trebuia sa se intoarca, era de datoria ei sa puna cat mai curand posibil capat acelei aventuri, povestii cu “Trandafirii albastri” si sa ia o pauza…Ar fi vrut sa ramana in casa cu semineu vechi, cu pereti verzi, cu biblioteca imensa si fotoliu batran, pentru totdeauna.Poate era sa fie mai frumos acolo, invaluita de amintiri, poate ar fi fost mai frumos sa traiasca intr-un univers imaginar, hraninduse din iluzii…Insa “era un nu stiu cum si-un nu stiu ce” care o tinea acolo, la castel, la Hogwarts, la magie si vrajitorii…Acel ceva statea acum in fata ei, asteptand parca un raspuns, ceva ce ar fi umplut golul dintre ei, ce ar fi spart linistea serii…

"Da stiu ca exista multi ce ma iubesc intr-un fel sau altul, cu toata ca nu prea multi.Insa...insa ziceam de tata...Fra eroul medieval al copilariei mele..."
Nu mai voia sa vorbeasca atat despre singuratate si departare, nu voia sa-si aminteasca iar de clipele superbe impreuna cu el, stiind ca se supune prea mult riscului de a pasi intr-o noua criza de melancolie...
Avea nevoie de realism: acum mai mult; pentru a putea trai linistita in fanteziile ei, dupa ce povestea se va incheia.Nu stia de ce isi construise gandul ca povestea aceea era deja terminata si ca de acum putea sa-si vada de viata ei.Era grsit, fiindaca abia reusira sa gaseasca cateva indicii, asta servea pe post de stimulator, un stimulator ce-ti da curaj atunci cand ti se pare ca e Iadul pe pamant...
Un gest bine cunoscut, o ridicatura semeata de barbie care voia sa intrebe ce se putea face mai departe.Cerea parerea expertului...