i see humans but no humanity

[Wanda J. Bennet]

• Il privi pret de cateva secunde, si-l imagina ca un criminal in serie care incerca sa o seduca pana avea sa o omoare, sau spre fericirea ei sa-i de-a drumul doar alergand dupa ea ca un dement..si apoi urma partea in care scotea cutitul. Isi scutura capul pentru a reveni la realitate, oricum oricare varianta ar fi mers in comportamentul baiatului din fata ei. Nu-l cunostea, putea sa-si faca o parere si sa fie gresita, sau putea sa nimereasca din prima. Reprima un zambet malefic pe buze, buzele usor rosiatice din cauza rujului se potriveau cu nuanta de saten-roscat a parului, facand-o sa para...nu stia ce, insa era clar ca probabil o tipa dura.
  
  Putea sa fie dura, linistita, calma, agitata, orice fel de stare voia. Era ca un cameleon, schimbatoare ca vremea si mereu starea ei era in priza, putea oricand sa se enerveze si sa sparga tot si oricand sa-si revina la linistea de prima data. Isi muta ochii mari si caprui asupra baiatului cand el ii prinse suvita roscata intre degete, se apropie usor de urechea lui, trecand pe langa buzele lui si spuse:
  -Si persoana e la fel ca numele, ia sa vedem...numele tau se potriveste cu personalitatea ta sau..ma lasi sa aflu singura? Spuse ea in cele din urma si se retrase ca o felina la locul ei, ii placeau jocurile astea de-a soarecele si pisica, evident cand ea castiga.