Not going to fight this

[Aylee L. Lovel]

• Nu o intreba de ce se departeaza, iar asta ii placea in mod deosebit. Era atat de satula de comportamentul atipic al oamenilor, de limitele sociale in care trebuia sa te incadrezi ca sa fii considerat normal, de glumele pe care trebuie sa le suporti in caz ca esti diferit, de parerile si sfaturile tuturor amatorilor care cred ca tu nu stii ce sa faci cu viata ta, insa ei sunt experti in asa ceva. Se parea ca Hawkeye facea parte din putinii oameni care nu erau asa. De ar fi putut sa fie si ea ca si el... O tenta gandul sa il mai atinga odata insa se stapani, nu era momentul. Desi vocea din capul sau ii soptea continuu sa o faca.
  Asculta raspunsul baiatului care veni dupa o pauza destul de lunga. Ii parea foarte ciudat zambetul soimeanului de la sfarsit. El era atat de senin de parca ar fi vorbit despre acadele sau norisori. Nu despre niste probleme... ei bine, nici ea nu le considera chiar probleme, ci mai degraba fapte, insa incerca sa fie mai serioasa. Insa poate asta era doar ea...
  -Oh darling, ce ciudat gandesi tu, spuse cu o urma de sarcasm in voce. Ce conteaza chestiile fizice? Apa, mancare, somn si caldura? Cui ii pasa de lucrurile de genul acesta? Astea sunt trecatoare si atat de usor de obtinut. Niste ochi de catelus aici, o privire seducatoare acolo si esti rezolvata pentru 2 saptamani. Cat despre iubire, ei bine, aici e mai greu. Insa cand te-ai obisnuit fara ea, nu iti mai trebuie.
  Se opri si inspira adanc, privind pe geam. Vocea din capul sau se opri, insa stia ca asta nu o sa tina mult timp pana sa isi gaseasca un alt subiect pe care sa il comenteze.
  -Stii cum sunt copii din Africa? Cei care nu au vazut in viata lor un calculator sau chestii din acestea ale incuiatilor pe care ei le pretuiesc zici ca sunt aur? Ei bine, iti zic eu ca acei copii nici nu simt lipsa acestor chesti, atata timp cat nu le-au avut niciodata. Da, daca le dai doua saptamani, si apoi il iei, atunci o sa ii simta lipsa. Insa asa...
  Stia ca era rea, insa vroia sa ii spuna ceea ce credea. Nu ca ar fi avut ceva cu el personal, insa se cam saturase de persoanele optimiste. Avea nevoie de o persoana pesimista, sau poate chiar un realist. Dar nu un optimist. Prea multi optimisti.