Hello, hello - where did you go ?

[Lexie Stryder]

• Lexie nu o cunoştea pe fată şi nu reuşea să îşi aducă aminte de ea. Din câte vedea, era prietenă cu Isabella, aşa că probabil că Lexie nu fusese la castel în timp ce Ada fusese Şefă de Casă.
  Viperina îi zâmbi amabil, şi îi strânse uşor mâna.
  - Lexie, viperini, spuse ea, ridicând din umeri. Şefă de Casă.
  Nu era obişnuită să se prezinte în acel fel şi avea un oarecare sentiment de timiditate atunci când se gândea că lumea trebuia să ştie de faptul că ea era Şefa Casei viperinilor. Putea spune că era mândră de ea însăşi şi ştia că îi călca oarecum pe urmele Isabellei, care fusese Şefă de Casă chiar cu un an înainte. Isa era un fel de model pentru Lexie, însă era şi un caracter la care viperina ştie că nu va putea ajunge niciodată. Nu era nicio urmă de invidie în acele gândrui, ci doar apreciere şi iubire faţă de sora ei extraordinară. Lexie simţea că o cunoaşte pe Isabella cât de bine se poate, însă îşi dădea seama că acel lucru nu era adevărat. Deşi surori, cele două nu trăiau împreună decât de vreo cinci ani, timp foarte scurt pentru a se putea cunoaşte perfect. Ştia că probabil Ada o ştia pe Isa mult mai bine ca ea.
  O durea acel lucru, însă era în stare să îl recunoască.
  - Mă bucur să te cunosc, Ada, şi să aud că te-ai întors, spuse Lexie, zâmbindu-i. Nu ştia ce fel de motiv ar fii putut avea şoimiţa să plece de la castel, însă era hotărâtă să nu se bage în detalii încă. Fata era foarte frumoasă şi avea un aer uşor intimidant pentru firea ciudat de fricoasă a viperinei.
  Pirivrea îi poposi pe încheietura sâgnerândă a surorii sale şi o expresie de îngrijorare luă locul celei de amabilitate.
  - Eşti bine ? întrebă Lexie brusc, punându-i o mână pe umăr Isabellei şi zâmbindu-i trist.