turn the page

[Evan F. Lovel]

• Evan nu se mai simţise atât de bine în compania cuiva de mult timp. Se simţea din ce în ce mai nervos şi mai emoţionat, sentimente intimidante pe care nu le mai avuse de multă vreme.
  Îşi frecă mâinile una de alta şi afişă o atitudine relaxată. Nu voia ca Astrid să vadă acele lucruri. Îi păreau prea intime. Era sigur că fata era de încredere, însă nu o cunoştea decât de puţin timp şi habar nu avea cum ar fii reacţionat dacă ar fii descoperit că Evan se deschide complat în faţa ei.
  Aşa că se mulţumi să îşi încrucişeze braţele la piept şi să se aşeze pe podea, cu spatele sprijinit de peretele alb şi rece.
  Oglinda încă îi arăta viziuni ademenitoare, însă Evan le vedea parcă în frundal, înăbuşite de Astrid, care îl privea cu nişte ochi mari.
  Îl atrăgea puritatea şi inocenţa acelei roşcate şi simţea că vrea să ştie mai multe despre ea. Ar fi vrut să o cunoască, să descopere toate aspectele personalităţii ei ca mai apoi să le adune pe toate într-o fiinţă atât de perfectă şi totodată cu suficient de multe defecte.
  - Nu ştiu, răspunse viperinul, ridicând din umeri cu un zâmbet blând. Castelul e mare şi poate şi obişnuinţa mea de a mă retrage din adunările mari de oameni a contribuit.
  Râse scurt şi amuzat. Evan nu se categoriza ca fiind sociabil, însă nici izolat nu era. Socializa când şi cu cine voia, iar pe ceilalţi îi dădea la o parte fără să se gândească de două ori.