It’s where my demons hide

[Colin Hawkeye Rovson]

• Hawkeye il privi cu scepticism, dar nu mai adauga nimic. Ceva ii scapa, dar nu-si dadea exact seama ce anume.
  Alerga la un pas in urma lui Klaus, bucurandu-se ca nu trebuia nimeni sa tine pasul cu el, insa simtindu-se ridicol. Pana la urma, el nu era un tip iesit din filmele cu James Bond. Dar nu se putea plange.
  Prima casa era... Era bogatia pe pamant. Cel putin in ochii lui Hawk. Nu intelegea cum de cineva care avea o asemenea casa isi pierdea timpul cu nimicurile din cartile lui. Omul asta avea o ditamai frumusetea de Range Rover parcata in fata casei si inca un BMW 5 GT in garaj. Ii cazu fata, dar continua sa admire scarile de marmura si vitraliile superbe de la geamurile ferestrelor de la pod. Era pur si simplu o cladire mare, alba cu decoratiuni de mahon, cu iarba tunsa la milimetru in fata si o tufa mare de trandafiri, ingrijiti pana la ultimul spin. In felul asta, se intreba daca ar observa macar cineva ca lipsea o carte. Si, de asemea, se intreba daca nu cumva cu asemenea avere isi permitea si un sistem grozav de paza si protectie.
  " Sii..." incepu el, incrucisandu-si bratele la piept si aplecandu-se spre Klaus. " Presupun ca nu vom suna la sonerie si vom cere politicosi cartea inapoi."
  Inghiti in sec. Deja stia raspunsul. Pana la urma, de ce ar mai fi avut nevoie de costume. Mana lui Colin se duse automat spre picior, verificand prezenta baghetei sale.