On ne doit jamais oublier.

[Robert Eric Smith]

• "Ne fais rien!" zise viperinul, care stia ceva franceza de la varul sau de gradul patru, Antoine Malfoy, care era francez, chiar daca l-a cunoscut abia anul trecut. "Emme, pourais-toi acompagner moi la magazin?", ambii au inceput sa rada, evident, Robby stia ceva franceza, dar nici sa se dea mare. Emma parea procupata, caci ea fuse sefa de casa si stie ca in timpul unei excursii sau al unui schimb de experiente nu trebuie sa plece de langa porofesorul supraveghetor, dar oricum n-ar fi fost observati. Aceasta, in final accepta si pornise cu Eric, un nume nordic, care exprima sexualitate si pofta nebuna de adrenalina. Nu puteau Disparea pur si simplu, asa ca isi aminti ce uita, matura, facu farmecul Accio si astepta sa vina, bine-nteles, daca mai venea, dar pana atunci au iesit de pe domenile destul de largi ale Beauxbatons-ului si Disparura la Cannes, primul tabac era chiar foarte aproape, scoase opt euro si-si cumparase un pachet de Sobranie Black Russian, tigarile lui preferate, chiar daca avea 15 ani asta nu insemna ca nu putea fuma, plus ca era varcolac, plamanii se vindecau imediat, la urmatoare luna plina, isi aprinse o tigara si indrepta pachetul spre Emma, uitase daca aceasta fuma sau nu.