turn the page

[Evan F. Lovel]

• Evan o privi pentru câteva secunde. Avea sens ce spunea. Cu toate astea, sensul acela era foarte greu de înţeles pentru el. Pentru că el vedea o singură persoană în ea, care era atât de sinceră, frumoasă şi curată încât nimic şi nimeni nu ar putea să o mintă sau să o înşele.
  Îşi schimbă uşor poziţia pe podeaua dură şi rece, aprijinindu-şi încheietura de unul dintre genunchi. Se întoarse uşor spre ea, privind-o, cercetând-o din cap până în picioare.
  Nu dură mult până să îşi dea seama cât de nepotrivit şi ciudat era asta, aşa că îşi întoarse privirea şi îşi drese glasul.
  Fără să vrea, se uită din nou în Oglinda lui Erised, întrebându-se ce vede Astrid acolo. Era foarte curios şi nu ştia cum să o întrebe fără să pară indiscret.
  - Mi-am dat seama de curând cât de mult au oamenii nevoie de un scop, spuse el, făcând un mic semn spre suprafaţa curată a oglinzii. Ceva care să îi motiveze să continue să lupte cu toate cuţitele aruncate spre noi în viaţă.
  Evan simţea mai mult că unii sunt ochiţi cu puşti şi spade decât cuţite, însă preferă să lase aşa. Oricum, era varză la chestii poetice şi o ştia şi el, aşa că degeaba încerca să îngraje porcul înainte de ajun.