Dancing away with my demons

[Raphael Olivier]

• Inca fredonand melodia, se trezi cu o tipa care incerca in zadar sa deschida usa magazinului langa care statea el, admirand furtuna de zapada. Zambi, desi nu era sigur ca tipa putea sa-l vada, si isi drese vocea.
  "Evident ca e inchis, e Ajunul Craciunului. Desi daca toata lumea ar fi la fel de aiurita ca tine, probabil ca ai avea noroc si ai putea intra."
  
  Isi dadu ochii peste cap, realizand ca fusese cat pe aici sa spuna o replica idioata gen "Cum de o fata ca tine este afara in frigul asta?". Slava Cerului, totusi, ca nu o facuse. Numele lui era rafinat, la fel ca si familia sa, si trebuia sa fie si el o persoana rafinata. In plus, niciodata nu ii placusera acest gen de replici, care era mult prea vulgare si perverse. Tocmai se decise ca era mult mai bine ca scapase de tovarasia taranilor de la Durmstrang.