glory brings us pleasure

[Colin Hawkeye Rovson]

• Clipele in care sticla se rasuci in loc, intr-un joc innebunitor, trecura terifiant de greu. Urmari cu privirea gatul sticlei si felul in care se rasucea, insa la un moment dat se opri, considerand ca mai are putin si ameteste.
  O parte din mintea Soimeanului se gandea la variantele pe care le avea. Tinand cont ca erau doar trei in incapere, posibilitatea ca el sa fie ales era ceva cu perioada. Incepu numai decat tot felul de calcule si asocieri, ajungand pana la functii definite pe multimi valide. Pana la urma, isi scutura capul si isi inchise ochii. Il cam ingrijora faptul ca il lua avantul la astfel de treburi si se intreba amuzat daca avea sa ajunga vreun fel de Einstein sau doar visa frumos. Nu raspunse la asta.
  Cand Hawkeye isi deschise iar ochii, clipi derutat la imaginea din fata sa. Sticla se oprise din invartit, indicand ca o busola spre genunchiul sau stang. Se incrunta, intrebandu-se ce o mai insemna si povestea asta. Ah! Corect! Colin isi ridica privirea, strambandu-se nesigur spre fete.
  " Presupun ca asta e partea in care eu trebuie sa aleg intre adevar si provocare?" intreba incet, surprinzandu-se pe sine insusi cat de nesigur parea.
  Asta era o regula. Hawkeye nu era niciodata nesigur. Acum insa...
  " Pentru ca daca e asa, atunci merg pe adevar"
  Se abtinu sa faca un comentariu despre spiritul dreptatii si eventual o poanta fara sens, multumindu-se sa-si fixeze privirea pe sticla.