turn the page

[Evan F. Lovel]

• Evan ridică din umeri. Îi dădea dreptate, bineînţeles. Era perfect adevărat. Dorinţele oamenilor se transformau în slăbiciuni, iar slăbiciunile duceau de obicei la distrugere. Cu toate astea, Evan adora slăbiciunile lui. Îi plăcea să îşi observe caracterul şi să îi şlefuiească fiecare colţişor până ce va deveni o sferă perfectă, fără niciun cusur sau neregularitate. De aceea el se concentra mai mult asupra propriei persoane decât asupra altora.
  Cu toate astea, acest lucru îi făcea în majoritatea timpului rău. Evan nu veadea la el prea multe lucruri bune şi îl speria enrom de tare perspectiva de a trebui să trăiască cu gândul că, în mintea lui, acea sferă perfectă pe care o visează nu este posibil de realizat. Pentru că viziunea sa proprie asupra lui era mult prea aspră şi firea omenească îşi spunea cuvântul, încercând să îi întunece judecata şi făcându-l să vrea mai mult. Cea mai mare greşeală era să vrei mai mult decât maxim şi să ai pretenţii peste aşteptări. Sau aşa era în mintea lui Evan. i se părea că potenţiala dezamăgire era prea greu de suportat.
  - Slăbiciunea nu e bună, spuse el, cu un mic zâmbet, sprijinindu-s spatele de peretele alb. Îl durea fiecare oscior din corp şi nu avea nicio idee de ce, însă spiritul lui era atât de puternic şi energic în acel moment, atrenat de dorinţa de a sta în preajma acele fermecătoare fete încât era convins că nu exista posibilitatea de a se întoarce în Pivniţă prea curând.