Shine bright like a diamond

[Ivy Thibault]

• Nina îl privi în continuare pe Klaus fără să spună niciun cuvânt. Nu mai putea să vorbească? Nu, fata îşi simţea limba încordată, gata să formeze orice sunet ar vrea ea să spună. Însă nu spunea nimic.
  Sperietura trecu, adrenalina se evaporă şi o lăsă pe Nina stoarsă ca o cârpă, condusă de Klaus spre conacul său...
  
  Nina zâmbi puţin, gândindu-se la o casă călduroasă, cu un şemineu în care focul juca vesel, iar ea, curată şi învelită în zece mii de pături, cu o ciocolată caldă în mână, răspândită pe o canapea pufoasă. Se întrebă dacă va mai privi lucrurile ca şi medicamentele sau casa ca lucruri garantate, ce nu puteau să meargă nicăieri. Probabil că nu.
  
  - Bagheta mea... spuse Nina pe o voce răguşită. Voia bagheta ei personală şi se simţea stupid de expusă fără ea. O dată cu vocea îi reveniră şi îngrijorările. Oare trebuia să facă rost de o altă baghetă? Sau rezolvase tot Klaus şi asta până la urmă?