glory brings us pleasure

[Ada McNair]

Ada privi pana atunci uimita de cata timiditate si plictiseala se poate afla in cei doi colegi ai sai. Observa intrebarea tremuranda a lui Lexie si raspunsul nesigur a lui Hawkeye. Nu-si putea lua privirea de la ei si nu intelegea de ce sunt atat de satuli de viata si de ce nu incearca sa fie mai veseli si mai plini de stralucire asa cum ar trebui sa fie la varsta lor. Ii iubea, cel putin ii placea. De fiecare data ii intalnise pana acum, se simtea bine alaturi de ei, ca langa niste prieteni adevarati cu care iti poti impartasi cele mai adanci secrete.

Dupa ce ramsese in transa in timpul primei rotatii a sticlei, incerca sa-si ia din cap acele ganduri suparatoare si care nu isi aveau rostul si sa isi fixeze atentia asupra jocului. Observa cum sticla incepuse pentru a doua oara sa se roteasca, facand un zgomot placut la contactul cu podeaua. Ii placea acel scartait. Simtea cum ii deschide timpanele...ii placea puritatea lui, era un sunet perfect care ii facea buburuze pe piele si pe care l-ar fi putut asculta ore in sir. Era la fel ca sunetul ploii...linistitor si pur.

"Haaai opreste-te odataaa!" se auzi Ada spunand cu voce tare. Desi acea atmosfera pe care i-o oferea sunetul sticlei o incanta nespus, isi dorea sa ofere sau sa fie pusa sub tensiunea unei provocari. Ii placea sa faca lucruri pe care oamenii din jurul ei le considerau periculoase. Ii placea sa se simta atotputernica. Astepta cu nerabdare ca acel sunet placut sa se stinga incet, capatul sticlei aratand cu varful ei inspre ea. Dupa inca cateva secunde in care mainile nu i se miscau si isi simtea sangele cum ii clocotea, sticla se oprise asa cum isi dorise, cu un capat indreptat inspre ea, iar cu celalalt inspre Hawkeye. Privindu-l cu niste ochi posedati, suiera printre buze "Provocare..."