bittersweet

[Ada McNair]

Ada simti caldura mainii lui Klaus cum ii invaluie corpul in prin fiecare por. Desi era emotionata pana in varful unghiilor din cauza baiatului iar doi oameni isi trageau pumni la doar cativa centimetri de ea, Ada incerca sa-si mentina atitudinea tare si neinfricata.
"Si unde este aceasta pivnita?" intreba Ada nedumerita. Nu mai fusese acolo niciodata si nu stia la ce sa se astepte. Dintr-un reflex, Ada se intinse sa-si ia cana de bere si de ciocolata calda de pe masa, cand sa observe ca masa care acum cateva minute era perfect intreaga, acum se afla in zeci de bucatele si aschii la picioarele ei.

Din cauza unor gemete ce se auzira din spatele ei, intoarse repede capul si o vazu pe Lexie care era intinsa la pamant.
"Ce s-a intamplat?" tipa Ada puternic. Cand sa se apropie de ea, observa o zgarietura ce ii trecuse prin blugi, si lasa un mic firicel de sange sa i se scurga in jos pe coapsa. Nu parea nimic grav,dar trebuiau sa mearga intr-un loc pasnic pentru a nu risca ca cineva sa fie ranit si mai tare.
"Cred ca am eu un plasture prin geanta. Am prostul obicei de a ma rani pe oriunde trec...si plus ca daca vreau sa devin medic, trebuie sa stiu sa ma descurc in astfel de situatii." zambi Ada lasandu-si un fir de par sa-i curga pe umeri. "Stai linistita, ti-a intrat doar o aschie..."

Saraca Lexie, parea atat de firava. Ada nu intelegea de ce tot timpul oamenii cei mai plapanzi au de suferit. Ii era mila de ea atat pentru rana, cat si pentru faptul ca nu zicea nimic si statea linistita si tacuta ca o papusa. Ii era foarte draga. Era prototipul perfect de prietena si isi dorea din toata inima sa o intalneasca cat mai des deoarece ii facea mare placere sa se afle alaturi de ea.

In acele momente uitase complet de baiatul incredibil de frumos ce se afla langa ea. Vroia doar sa isi ajute prietena. Bineinteles ca acest sentiment nu dura foarte mult, cand simti aceasi mana calda de mai adineauri pe umarul sau. "E un vis? Sa ma trezeasca cineva..."