Sweet dreams are made of this...

[Ema Snow]

• Gandurile ei alunecara fara de voia sa in directii vechi. Nu stia exact ce pronise intregul fir. Poate ca erau secretele presupuse ale Ministerului, poate ca era o conexiune intortocheata in mintea sa, poate ca era doar o rabufnire veche a constiintei. Dar, oricare ar fi fost motivul si factorul declansator, Ema se pierdu pentru o clipa in amintiri nedorite.
  
  Nu putea sa ajunga prea departe.
  Daca ar fi fost singura, poate ca ar fi castigat ceva teren, dar schiopatand cu un picior lovit si luptandu-se pentru a-l cara pe [i]el storsese toata energia din ea. Lipsa de mancare, apa si somn deja o secatuise. Dar padurea din jurul ei urla incarcata cu inamici periculosi, asa ca oprirea nu era o optiune. Situatia era prea dificila pentru asta.
  Ema se oprea numai pentru a tusi ocazional - se parea ca focul de tabara se intinsese prin padure, aprinzand-o oriunde putea. In timp ce asta cauza o distragere perfecta si oferea ceva acoperire, ingreuna de asemenea vederea, iar Ema se temea ca o sa-si piarda directia daca mergea orbeste dupa instinct.
  S-a oprit pentru a tusi iar. Nici nu indraznea sa se gandeasca la ce putea face fumul plamanilor deja torturati ai amicului sau. Si chiar si asa, nu s-a gandit deloc la el. Nu putea. Pur si simplu nu putea. Nu lasa nici macar un gand sa-i acapareze atentia, deoarece ar fi paralizat-o. Trebuia sa impinga totul la o parte din mintea ei pentru a putea functiona si nu o sa permita nimic pana cand nu se vedeau la o distanta sigura de fumul sufocant, inamici si alte pericole.
  Asa ca Ema a continuat. Era dureros si devenea din ce in ce mai greu. Lupta era aproape de final, putea sa simta asta cu fiecare fibra a ei. Totul se va termina curand. Asa ca Ema isi ignora durerea si continua sa mearga.
  Dupa minute lungi ce pareau ore, genunchii ei cedara in sfarsit. Pur si simplu nu mai pareau sa o poarte mai mult, iar Ema se prabusi pe pamant, fata mangaiata de iarba. Un val de ura si ingrijorare o cuprinse in acelasi timp.[/i]
  
  Tresari, iar privirea i se focaliza iar pe ceasca cu ceai din fata ei. Tanara clipi des, incercand sa se dezmeticeasca. Se uita inapoi la femeie, fortandu-se sa se concentreze pe discutie. Zambi.
  " Nu ma mira. Tind sa observ ca majoritatea Soimenilor au niste trasaturi faciale destul de liniate, ca sa zic asa. Si parca impartasesc aceeasi privire, asa ca inteleg ce vreti sa spuneti"
  Isi puse mainile in jurul canii inca fierbinti si mai lua o inghititura.