The words that became reality

[James Bradley]

James observa cat de usor fata de langa el descifra literele care el credea ca fusesera asezate ca sa formeze un anumit cod. Fusese putin surprins cand isi aminti numele lui si a fost putin rusinat cand trebui sa recunoasca ca el nu stia cum o cheama. Ii mai vazuse fata in camera de zi, de-asta era sigur, insa nu isi putea aminti numele ei.
"Da, James ma cheama, is in anul 1. Imi cer scuze, dar nu imi pot aminti numele tau. Stiu ca te-am mai vazut nu imi pica fisa." Mai studie putin fata fetei si acum isi aminti de unde o stia si brusc isi aminti si numele. Nedandu-i sansa sa ii raspunda, zise repede:
"Gata mi-am amintit. Tu esti Emma, nu? Sefa casei OChi de Soim?" Nu astepta raspunsul, fiindca imediat se adanci inapoi in ganduri. Se gandi la oglinda din nou si la ce ii zse Emma, fiindca era sigur ca asa o chema. Deci visele erau rele, daca le materializai intr-o oglinda. Nu vedea ce era rau in a iti vedea visele pe sticla in fata ta. Apoi se gandi la dorinta sa cea mai arzatoare, casa. Putea sa puna ramasag ca daca se uita in oglinda cu 3 luni in urma, cand era speriat de sosirea sa la Hogwarts, s-ar fi vazut pe el, stand acolo ca un vrajitor puternic

"