What? Where am I?

[Klaus Baudelaire]

• Iris isi imagina cum anume ar fi aratat viata ei daca nu ar fi existat acel vis. Probabil ca nu ar mai fi fost chinuita de sentimentul ca nu va sti niciodata ce se afla in acea camera, iar asta era o perspectiva excelenta. Insa asa cum stateau lucrurile, nu avea cum sa dea inapoi, si acum era pe cale sa isi satisfaca acea curiozitate. Curiosity killed the cat, auzi undeva in strafundurile mintii sale. But satisfaction brought it back, completa ea, cu un zambet multumit pe buze. Desi, in cazul ei, curiosity killed the fox. Rase singura, iar chicoteala aceasta vaga se auzi prea tare pe coridorul pustiu, intunecat. Un fior de frica o trecu pe sina spinarii si isi scoase bagheta, luminand un capat al acesteia si ramanand in picioare in fata usii, nehotarata. Putea sa intre si sa afle o data pentru totdeauna ce se ascundea in spatele usii, sau putea sa se intoarca in dormitor si sa se culce. Ultima varianta parea al naibii de ademenitoare, insa curiozitatea era mult prea mare acum, desi nu fusese niciodata o persoana care sa vrea sa stie totul.
  "Off, la naiba, fie ce-o fi!", gandi ea si puse mana pe clanta, insa nu mai facu nici o miscare. Isi lipi urechea de usa, ascultand, insa cum nu se auzea nimic, se decise sa intre. Avea nevoie de un raspuns, si desi Iris nu stia, Camera Necesitatii urma sa-i dea acel raspuns. De fapt, Iris nu stia nici macar de ce avea nevoie de acel raspuns, sau ca se afla in fata acelei Camere.
  Tocmai cand fu pe cale sa intre, auzi un 'aloo' vag de cealalta parte a coridorului si se intoarse, uitand cu desavarsire de Camera. Spera sa nu fie un profesor, sau Filch, pentru ca nu dorea sa i se scada puncte casei tocmai acum, insa acel sunet ciudat nu paruse a fi scos de o persoana gata sa faca sarituri cu parasuta dintr-un avion Incuiat. Parea ca apartine mai degraba unei persoane fara prea multe puteri ramase, asa ca Iris, impreuna cu bagheta ei, se grabi inspre capat, de unde venise sunetul.
  Fu uimita sa constate un barbat pe care nu il mai vazuse in viata ei, si se intreba ce facea la Hogwarts. Insa partea egoista din ea se trezi, si se gandi enervata ca acum va trebui sa mai aiba si grija de el, constatand starea de inconstiena in care se afla omul. Nesigura, facu sa apara un pahar cu apa rece, pe care il arunca pe fata necunoscutului, si astepta nerabdatoare, sperand ca acesta se va trezi.