What? Where am I?

[Berny McNair]

Vedea cum parintii lui ii aduc o cana de ceai si i-o pun pe masuta de plastic din fata lui impreuna cu o bucata de paine prajita si unsa cu o vascozitate de culoare mov. Mereu avea aceasta "fantezie" cu mama lui care ii aduce ceai si il ajuta sa faca diferite puzzle-uri privind impreuna programele de televiziune ale incuiatilor. Pe vremea lui, era un fel de film cu mai multe episoade intitulat "Ciocanitoarea Woody". Nu era un program foarte "rasarit", dar mereu il amuza prostia incuiatilor. Inca de pe atunci era cu mult mai destept decat persoanele de varsta lui sau chiar decat cele cu trei-patru ani mai mari. Nu ii placea sa iasa cu copiii, ci prefera sa stea in casa sa citeasca, sa faca puzzle-uri si sa asambleze diferite motorase si jucarii pe care i le aducea tatal sau de la Minister.

Dintr-o data simti cum se ineaca, iar visul lui incepea sa se intunece, pana ajunsese intr-o bezna totala.
"Nuuu...mama!" incerca vrajitorul sa spuna, in speranta ca visul nu o sa se spulbere atat de rapid. Stia ca atunci cand va disparea, o durere insuportabila ii va strabate corpul fara a fi capabil sa o infrunte.
Acum statea intins pe podea. Simtea asta datorita pozitiei incomode ce o avea spatele sau in contact cu marmura rece si tare. Nu avea curajul sa deschida ochii. Vroia ca durerea sa-l adoarma inapoi pentru a nu mai simti nimic. Vroia sa se odihneasca in sfarsit dupa cateva saptamani nesfarsite de munca.

Totusi, un junghi puternic il intepa in coasta. Nu mai rezista din cauza durerii si deschise ochii pentru a-si putea muta ambele maini pe locul in care simtise durerea.
Nu ii lua prea mult sa simta prezenta cuiva langa el. Caldura emanata si parfumul femeiesc ii dadura toate simturile peste cap si dintr-o data se simtea oarecum mai bine. Chiar daca nu isi dorea ca o fata sa-l vada in starea asta deplorabila, accepta prezenta ei cu o oarecare usurare ca nu va fi lasat sa moara ca un vierme intr-un loc necunoscut.
"Te roog..." zise vrajitorul incercand sa-si adune toate puterile care-i mai ramasesera "Ajuta-ma...".