The words that became reality

[Ema Snow]

• Ceva in privirea ei se schimba. Deveni cumva mai blanda si putin compatimitoare. Stia raspunsul la intrebarea lui James, insa habar nu avea cum sa i-l prezinte. Ofta delicat si isi mentinu zambetul pe buze.
  " Asta e partea complicata" ii zise intr-un final. " Daca te gandesti la ceva magic, atunci raspunsul e nu. Oglinda lui Erised nu-ti materializeaza efectiv dorinta. Insa, uneori, te ajuta sa realizezi importanta dorintei tale, iar asta iti da puterea sa o realizezi chiar tu. Cheia e sa ai rabdare."
  Nu isi dadu seama cat de mult lamurise problema, insa spera ca o sa-l ajute. Oglinda lui Erised isi surprinsese mereu victimele. Existau doar cateva exceptii: cei care se cunosteau cu adevarat pe ei insisi, altfel incat nu-i mai surprindea nimic. Ei deja isi stiau cele mai arzatoare dorinte, dorinte ce, de multe ori, treceau de pragul materialului posibil.
  Tresari, revenind cu mintea in camera Oglinzii. Clipi derutata si isi intoarse privirea spre Soimean. Cand ii auzi intrebarea, un mic zambet ii aparu pe fata.
  " Eu?" intreba nesigura.
  Inainta un pas si atinse suprafata neteda a Oglinzii cu degetele. Isi vazu propria reflexie, dar si privirile celor ce stateau acum in spatele ei. Stia prea bine ca nu erau acolo cu adevarat, ci doar prin puterea sticlei. Continua sa zambeasca, inima batu cu putere, iar stomacul i se stranse ghem.
  " Eu il vad pe cel pentru care mi-as da viata. Si vad doi prieteni pierduti de mult timp"
  Privi in oglinda cele trei perechi de ochi: albastri, verzi si caprui. Le multumi in tacere si se retrase, reocupandu-si locul langa James.
  " Dar tu, James? Te-ai uitat pana acum in Oglinda?"