curiosity killed the cat

[Ivy Thibault]

• Ceea ce spunea el avea sens. Nina ridică din umeri într-un gest puţin copilăresc. "Presupun," se resemnă ea să spună. În fond, nu s-ar mai întoarce la Sfinţii Mortali nici moartă acum. Chiar dacă, printr-o întorsătură improbabilă de situaţie, ar vrea să se ducă înapoi, ar fii fost mult prea vanitoasă pentru a se întoarce la ei cu botul pe labe.
  
  Oftă adânc şi se întrebă pentru o secundă dacă nu era rău că nu se simţea absolut deloc vinovată pentru că trădase oamenii cu care îşi petrecuse ultimii şase ani. Oare asta avea să-l influenţeze pe Guillaume? Oare avea să-l facă să vrea să se descotorosească de ea cât mai repede pentru a nu i se întâmpla acelaşi lucru ca şi lui Kurt?
  
  Reveria ei fu întreruptă de următoarele cuvinte ale bărbatului. Nina zâmbi. Mâna lui dreaptă. Suna bine. Era ca şi cum i-ar fii cerut să stea de-a dreapta lui, să fie regină lângă rege. Fata îşi ridică privirea şi se lăsă absorbită de ochii lui pătrunzători. Se aplecă încet spre el, până când ajunse la o distanţă de câţiva centimetri. Inspiră adânc, simţindu-i parfumul în nări.
  "Tu ai puterea," spuse Nina, înclinându-şi capul uşor într-o parte, "ai aparenţele, ai inteligenţa. Ce nu ai tu, Guillaume?