You're so hypnotising could you be the devil, could you be an angel

[Ema Snow]

• Flacara lumanarii palpaii scurt inainte de a se stinge, lasand-o pe tanara intr-un intuneric brusc. Ema clipi des, incercand sa se dezmeticeasca, dar nu se intampla nimic. Inchise cartea ce o tinea in poala si cauta prin bagheta. Lucru mult mai usor de zis decat de facut.
  " Leoth" sopti incet, iar varful baghetei se aprinse cu o lumina aurie. Era in apropiere, asa ca Soimeanca doar isi intinse mana pentru a-si recupera bagheta. Pentru o clipa, se gandi cat de prostuta si cat de neatenta fusese sa lase bagheta acolo, insa recunoscu - cu o oarecare rusine pentru propria persoana - faptul ca fusese mult prea prinsa in actiunea cartii. Asta era unul din putinele lucruri pe care Ema adora sa le faca indiferent de locatie: cititul unei carti bune. Dar pana la urma, asta necesita lumina, iar ea nu avea de gand sa stea cu bagheta suspendata in aer. Pur si simplu se plictisise de asa ceva, caci era regula de baza pentru fiecare noapte a ei.
  Soimeanca se ridica de pe podea, cautand putina liniste si ceva confort pentru trup si minte. Si, ce-i drept, nu erau prea multe locuri unde putea gasi asa ceva. Se rasuci pe calcaie detrei ori, facand pasi grabiti in fata peretelui gol. In final, usa mare, de lemn, se profila in zona pustie, iar Ema intra incet. Se gasi surprinsa de notele dulci ale pianului, o gramada de amintiri trezindu-se la viata in mintea ei. Trecuse atat de mult timp de cand nu mai cantase la pian! Insa realizarea o incremeni locului. Daca in Camera Necesitatii era un pian, iar muzica lui se auzea in ritmuri pasionale, atunci Ema nu era singura.
  Se apropie cu pasi lenti de silueta feminina ale carei maini dansau pe clape. Puse cartea sub brat si privi atenta, rabdatoare sa auda toata piesa.