Threat ..

[Ema Snow]

• " Sunt bine"
  Ema ofta usurata. Ok. Asta era in regula. Presupuse ca prin 'bine' se intelegea ca barbatul nu e ranit -fizic sau psihic- si ca probabil mai avea ceva din memoriile sale.
  " Dar tu cine esti?"
  Mda, asta nu avea bietul om cum sa stie. Ema nu avusese ocazia de a se prezenta. Schita un zambet si se gandi daca era bine sa-i raspunda acum, cand matahalosul putea sa-si dea seama de legaturile ei in cadrul Ministerului. Si nu ar fi deranjat-o prea tare sa se stie urmarita si intr-o instabilitate continua, insa nu ar fi riscat vietile familiei sale. Un simplu nume era suficient pentru ca Iadul sa se dezlantuie.
  "... Si cum am ajuns aici? Ce se intampla? Unde e raportul la care am muncit zile intregi?!"
  Tanara casca ochii, intorcandu-se in loc pentru a se uita cum se cuvine la barbat. Injura printre dinti, fara sa se mai preocupe de faptul o domnisoara nu trebuia niciodata sa vorbeasca urat.
  Profita de micul moment in care atentia matahalei era indreptata spre femeie pentru a ingenunchea langa vrajitorul tanar.
  " Nu conteaza acum... " murmura Ema rapid. " Sunt cineva in care poti avea incredere. Promit... "
  Renunta la partea cu 'sunt fiica unui Auror'. Nu de alta, dar nu putea sa riste acum si categoric nu putea sa-i spuna. Nu inca. Intr-un fel, se simtea prost. Cerea ca tanarul sa aiba incredere in ea, insa ea nu reusea sa-i intoarca increderea inapoi. Nu pe deplin. Incerca din toate puterile sale sa nu se mai gandeasca la asta.
  Tresari cand vocea de bas se sparse in spatele ei, iar Soimeanca se intoarse automat spre sursa. Aproape ca isi ridica mainile in aer, asemenea unui copil mic ce incearca sa demonstreze ca nu a facut nimic. Privirea i se muta spre femeia ce zacea acum la podea. Se incrunta. Asta nu era rezultatul ei. Vraja pe care o facuse mai devreme ratase. Si categoric, daca nimerea, vraja nu avea sa o lase lata pe jos. Doar sa ii incetineasca miscarile si sa-i abureasca putin gandurile. Nimic mai mult. Se uita inapoi in ochii reci ai barbatului varstnic, iar furia exploda in ea.
  " Asta e facatura ta, afurisitule!" izbucni Ema.
  Era inapoi pe picioare in mai putin de o secunda, iar in alte doua, vocea deja ii ragusi.
  " In dorinta ta de atac interminabil, ti-ai lovit aliatul! Ia-o si dispari! Mai repede!"
  Scutul se sparse in jurul lor, insa aerul continua sa vibreze, de parca inca mai era o protectie acolo. Soimeanca isi indrepta bagheta spre nebun. Nu stia de ce tocmai vorbise, oferindu-i cel mai probabil o sansa de scapare. Ce facuse? Tipul nu ar face altceva decat sa o ia de la capat. Nu, omul era vinovat, desi Ema nu prea stia de ce anume. Cu toate astea, era destul de sigura ca putea fi acuzat de atac. Si inca in cadrul Ministerului. O sa faca tot posibilul ca Aurorii sa fie implicati. Nu, tipul trebuia sa plateasca mai devreme sau mai tarziu. Insa, in ciuda bataliei din interiorul ei, Ema ramase nemiscata, cu bagheta inca ridicata, tremurand usor.