And then, the cat came back

[Colin Hawkeye Rovson]

• Socul de pe fata Emei i se parea pur si simplu genial. Era prea real pentru a fi mimat. Prea solid si mult prea bine conturat in irisii ei verzi. Inima lui se impiedica de doua ori in timp ce groaza realizarii il prindea incet. Dureros.
  Intr-un fel, era usurat sa afle ca nu setase lumea gresit. Pe de alta parte, era ingrijorat ca el era acum gresit. Si nu stia ce e in neregula. Nu prea exact. O privi lung pe Ema, incercand sa-si dea seama din expresia ciudata intiparita pe chipul ei.
  ‘Emm?’
  Intreabarea sa iesi ca un miorlait patetic. O gramada de teorii incepura sa se formeze in mintea lui, insa se pierdura toate inecate in realizare. Vraja functionase… Vraja functionase. Oh, Merlin, vraja chiar functionase! Un zambet victorios i se intipari pe buzele pisicesti, iar de data asta observa cu coada ochilui varful unei mustati.
  Hawk se uita la propriul corp. Era tot acoperit de blana neagra cu cateva reflexii de maroniu intunecat. O coada lunga si pricajita se misca dupa propria vointa in spatele sau. Incerca sa o faca sa se duca in jos, insa se misca in sus. Incerca sa o miste spre dreapta, iar coada se intinse spre stanga, imbarligandu-si usor varful. Apoi se uita la labele sale din fata. Studie cu atentie varful degetelor feline si, dupa un moment scurt de concentrare, gheare scurte, albicioase si ascutite, iesira la iveala. Zambi mandru de reusita lui. Sari de pe banca, cu gandul de a se folosi de scutul unei statui pentru a se vedea complet. Inainta doar doi pasi inainte sa vina gramada la podea, impiedicandu-se in propriile gheare inca neretrase. Ramase intins in unghiuri ciudate, procesand informatiile proaspat primite. Cu o grija obsedanta, se ridica incet si pierdu alte cateva secunde pentru a-si retrage ghearele. Pasi usor, nesigur, inaintand spre statuia din fata.