Dirty Hands

[Fantine Tholomyes]

Vocea baiatului suna acum mai puternica si sigura ca niciodata.Nu si-l imaginase niciodata pe Colin atat de "barbatos" , il credea un tip simplu, tare dragutel si incredibil de destept, atent la detalii in special. Il cunostea doar ca pe cel care o facea fericita intr-un fel neobisnuit, magic, incat nu mai avea timp sa fie atenta la latura lui barbateasca. Fantine zambi la gandul nazbatios ce i se juca sub claia rosie de par si nu putu sa isi reprime un micut zambet, chiar si in acele circumstante.
Rosti cunoscutul "Lumos" si pasi incet ghidata de lumina albastruie-stravezie si de vocea de care era indragostita. Glasul dulce o facea sa uite putin cate putin intunericul ce ii invadase mintea si sugletul.
Inainta ca o naluca invizibila prin garajul sinistru, iesind pe usa impunatoare sperand ca macar dupa aceasta se ascunde mult asteptata lumina.Chiar daca ura soarele si lumina, Fantine o dorea in acel moment mai mult ca niciodata. Sperase degeaba, fiindca acelasi intuneric nud o astepta la iesire.
Vocea o conducea pe un drum instrainat de vreme, prafuit si pustiu...
Deodata, in lumina slaba a baghetei, Fantine zari zacand la pamant o cretura ciudata si urata.Avea pielea uscata, iar pe alocuri era acoperita de o crusta rosiatica-maronie, sangeranda.Era ca un batran chircit, insa cat un copil de mic si scotea sunete ingrozitoare.Un harait infundat ii iesea din gura deschisa, cu buze subtiri de ata, sangerande.
"Esti prrrea slabbbaaaaaa! Nu vei reusi niciodata sa iesi de-aici, niciodataaaaaa!" ingana ghemotocul acela de carne prajita si zbarcita.
Fantine incepu sa fuga, apucand-o pe alt drum, nu tocmai cel pe care o ghida vocea lui Colin..
O adunatura de praf si pulbere, amestecare cu o substanta straina violet inchis o invalui dintr-o data, Fantine scapa bagheta jos si ramase ametita la vederea norului ce urca tot mai sus si mai sus, deasupra sa, iar apoi se lasa peste trupul ei tremurand. Incerca sa alunge norul cu amndoua mainile fluturandu-le salbatic sprin aer, si se repezi sa-si ridice bagheta din praf.
Ca printr-o magie necunoscuta, la aparitia luminii norul se dizolva, insa mai persista un miros intepator si o nuanta violeta.
Fantine isi recapata speranta si se intoarse inapoi pe drumul unde zarise creatura ciudata.Aceasta nu mai era acolo, iar in locul ei copila zari o lumina galbena-albuie ce indata lua forma unei copile zglobii ce aparea si dispare la fiecare clipire, razand si fugind vesela...
Fantine incerca sa se concentreze din rasputeri si sa-si adune gandurile, sa si le aseze frumos la locul lor si sa se concentreze pe ceea ce avea de facut.Vocea baiatului o conducea pe drumul drept, iar ea simtea ca era tot mai aproape si mai aproape...
Cand simti vocea slaba si epuizata incepu:
"Colin, am nevoie de tine, mai e putin de tot, ajutama, nu mai vreau sa vad frica mascata intr-o bucta de carne sangeranda, sau vina sa ma atace ca un nor de cerneala si praf...Speranta m-a parasit, a fugit cu zambetul pe buze, ca o ipocrita..."
Nu stia daca Colin intelesese ceva din ceea ce vorbea, insa era sigura ca ceea ce spusese era adevarat.Sentimentele capatasera forma, iar ea le vazuse cu proprii ochi...